Structura apelor oceanice

Structura apelor oceanice

Proprietățile fizice, flora și fauna oceanelor se schimbă în funcție de adâncimea acestora.

Geografie

Cuvinte cheie

mare, hidrosferă, fényelnyelődés, consumator, producător, digeră, plancton, algă, mare deschisă, coastă, mare adâncă, floră și faună, salinitate, ocean, apă de mare, apă, natură, geografie

Suplimente asociate

Animații

Structura apelor oceanice

  • ape de coastă - Strat de apă superior aflat în apropierea coastei oceanului, având o adâncime mai mică de 200 m.
  • ape deschise - Strat de apă cu o adâncime de 200 de m aflat departe de coastă.
  • ape de adâncime - Strat de apă aflat sub adâncimea de 200 de m a mărilor deschise.
  • 100 m
  • 200 m
  • 500 m
  • 1000 m
  • 2000 m
  • 3000 m
  • 4000 m
  • 5000 m

Flora și fauna marină

  • 100 m
  • 200 m
  • 500 m
  • 1000 m
  • 2000 m
  • 3000 m
  • 4000 m
  • 5000 m

Proprietățile fizice ale apei de mare

  • 100 m
  • 200 m
  • 500 m
  • 1000 m
  • 2000 m
  • 3000 m
  • 4000 m
  • 5000 m
  • 300
  • 400
  • 500
  • 600
  • 700
  • 800
  • nm
  • radiație solară
  • lungimea de undă a luminii
  • ultra-violete - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 100-380 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 30 m.
  • violet - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 380-420 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 120 m.
  • albastru - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 420-490 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 1000 m.
  • verde - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 490-575 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 150 m.
  • galben - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 575-585 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 50 m.
  • portocaliu - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 585-650 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 25-30 m.
  • roșu - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 650-760 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 5-15 m.

Absorbția luminii

Suprafața oceanelor este expusă întregului spectru al luminii solare. Apa absoarbe lumina, dar diferitele lungimi de undă sunt absorbite în proporții diferite.

Razele infraroșii invizibile pentru om sunt absorbite la o adâncime de 3 m, în timp ce razele ultraviolete penetrează apa oceanelor până la o adâncime de 30 m.

Lumina vizibilă (cu lungimi de undă cuprinse între 380-760nm) are culori diferite. Apele oceanice absorb culorile la diferite adâncimi astfel: lumina roșie este absorbită cel mai bine până la 5-15 m adâncime, lumina portocalie până la 25-30 m, iar lumina galbenă până la 50 m. Lumina verde și violet penetrează apa până la adâncimea de 100 de m. Cel mai adânc pătrunde lumina albastră, care ajunge până la 200-300 m, urme ale acesteia fiind găsite și la 1000 m. De aceea apa mării este percepută ca având culoarea albastră.

Pentru organismele care trăiesc în apele de coastă sau în larg, lumina are importanță vitală. La fel și pentru plantele care trăiesc în aceste ape și care au nevoie de lumină pentru procesul de fotosinteză. Dat fiind că lumina e tot mai puțină la adâncime, se rărește și vegetația marină care nu mai poate face fotosinteză, ceea ce are efecte și asupra faunei marine.

Temperatură

Temperatura oceanelor și fluctuațiile de temperatură sunt mai echilibrate decât pe continente. Schimbările sezoniere ale temperaturii apelor de suprafață pot fi observate în zonele temperate; în zonele tropicale și polare, temperatura mărilor este relativ constantă.

Odată cu creșterea adâncimii apei, se atinge stratul în care temperatura apei scade brusc: acesta este stratul termoclin.

Stratul termoclin este constant în apele tropicale și se situează între 100 și 500 de m adâncime. În mările situate în zonele zonele temperate, stratul termoclin variază în funcție de anotimp. În zonele polare, schimbările radicale de temperatură sunt rare.

Sub stratul termoclin, apa are o temperatură relativ constantă de 2-4 °C.

Răspândirea viețuitoarelor marine este și ea influențată de condițiile de temperatură. Speciile care sunt mai sensibile la variațiile de temperatură trăiesc în zonele tropicale, polare sau abisale. Speciile din zonele temperate și din apele de coastă sunt mai rezistente la aceste variații de temperatură.

Presiune

Presiunea hidrostatică provine din greutatea lichidului. Presiunea este aceeași în toate direcțiile acestuia și depinde doar de densitatea și de înălțimea coloanei lichidului.

Astfel, cu cât adâncimea este mai mare, cu atât și presiunea este mai mare. Valoarea presiunii crește cu un bar (100 kPa) la fiecare 10 m.

La o temperatură constantă, volumul gazului este invers proporțional cu presiunea. Deci dacă scufundăm o minge în mare, cu cât adâncimea este mai mare, cu atât crește presiunea care acționează asupra ei și cu atât îi scade volumul.

Organismele marine caută zonele cu presiune optimă pentru ele. Diferențele de presiune au determinat dezvoltarea abilităților speciale de adaptare la multe organisme marine, în special la mamiferele marine care respiră prin plămâni, precum foca, delfinul și balena.

Salinitate

Salinitatea medie a mărilor și oceanelor este de 3,5%. Asta înseamnă că un litru de apă conține 35 g de săruri minerale, în principal clorură de sodiu.

Salinitatea apelor oceanului planetar poate fi considerată relativ constantă. Zonele abisale sunt cele mai omogene din acest punct de vedere: salinitatea este 3,45-3,5%.

Salinitatea apelor de suprafață este de asemeni relativ constantă: 3,4-3,5%. Dintre oceane, Oceanul Pacific este cel mai omogen din punct de vedere al salinității. Oceanul Atlantic este mai închis și salinitatea este mai ridicată în zonele subtropicale. În afară de climă, salinitatea mărilor mai este influențată și de schimbarea anotimpurilor, de aportul de apă dulce sau de poziția geografică.

Mările mai calde, cu aport mic de apă dulce, cu precipitații reduse, au o salinitate mai ridicată. Acesta este motivul pentru care, Marea Mediterană are o salinitate mare.

Concentrația de sare a mărilor variază și în funcție de adâncime: se divide în straturi, ca și temperatura. Diferențele de temperatură și salinitate joacă un rol major în formarea curenților oceanici.

Salinitatea apei mării are o importanță vitală pentru organismele marine. Dacă salinitatea s-ar modifica brusc, atunci s-ar ajunge la dispariția masivă a populațiilor de organisme marine.

Animație

  • ape de coastă - Strat de apă superior aflat în apropierea coastei oceanului, având o adâncime mai mică de 200 m.
  • ape deschise - Strat de apă cu o adâncime de 200 de m aflat departe de coastă.
  • ape de adâncime - Strat de apă aflat sub adâncimea de 200 de m a mărilor deschise.
  • plancton - Totalitatea organismelor marine care trăiesc plutind în apa mării, neputându-se deplasa (sau putându-se deplasa doar pe distante milimetrice).
  • 0 m = 25 °C
  • 100 m = 23 °C
  • 200 m = 20 °C
  • 500 m = 15 °C
  • 1000 m = 5 °C
  • 2000 m = 3 °C - După această adâncime temperatura rămâne aproape constantă.
  • 100 m 1000 kPa = 10 bar
  • 500 m 5000 kPa = 50 bar
  • 1000 m 10000 kPa = 100 bar
  • 5000 m 50000 kPa = 500 bar
  • 100 m
  • 200 m
  • 500 m
  • 1000 m
  • 2000 m
  • 3000 m
  • 4000 m
  • 5000 m
  • 300
  • 400
  • 500
  • 600
  • 700
  • 800
  • nm
  • radiație solară
  • lungimea de undă a luminii
  • ultra-violete - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 100-380 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 30 m.
  • violet - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 380-420 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 120 m.
  • albastru - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 420-490 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 1000 m.
  • verde - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 490-575 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 150 m.
  • galben - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 575-585 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 50 m.
  • portocaliu - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 585-650 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 25-30 m.
  • roșu - Lumină cu lungimea de undă cuprinsă între 650-760 nm și care penetrează oceanul până la adâncimea de 5-15 m.

Narațiune

Suprafața Pământului este acoperită în proporție de 71% de Oceanul Planetar, care constituie astfel cel mai mare biotop din lume. Factorii de mediu marin variază în funcție de zonă atât pe orizontală, cât și pe verticală, determinând astfel organizarea zonală și a habitatului.

Habitatul marin se împarte în trei categorii: de coastă, de larg și de adâncime.

Apele de coastă au adâncimea mai mică de 200 de m. Au cea mai variată floră și faună și cele mai multe specii. Sunt bogate în substanțe nutritive aduse de râurile care se varsă în mare sau provenite din descompunerea microorganismelor moarte care revin în lanțul trofic. Prezența luminii face posibilă fotosinteza.

Apele de larg sunt departe de coastă și reprezintă stratul de la suprafață până la adâncimea de 200 de m. Lumina pătrunde în stratul de apă făcând posibilă fotosinteza, dar substanțele hrănitoare sunt insuficiente deoarece rămășițele organismelor moarte se scufundă pe fundul mării. Din aceste motive sunt puține viețuitoare în apele deschise. Unde sunt mai multe substanțe hrănitoare, de exemplu în apele de coastă sau în apropierea curenților oceanici, hrana de bază o constituie planctonul. Planctonul reprezintă totalitatea organismelor care plutesc în apă și nu se deplasează (sau se pot deplasa doar pe distante milimetrice). Apele în care se găsește mult plancton devin verzi.

Fauna și flora apelor de adâncime se află în larg la o adâncime de peste 200 de m. Adâncurile oceanelor sunt mai puțin explorate. Sub 1000 de metri adâncime domnește întunericul total, de aceea lipsește flora, principalul producător de substanțe nutritive. În abisuri, trăiesc doar animale și bacterii care se hrănesc în primul rând cu materia organică provenită de la animalele moarte care cad din straturile de la suprafața apei.

Biotopul oceanic este influențat și de factorii de mediu. Diferitele lungimi de undă ale luminii sunt absorbite la adâncimi diferite. Cel mai adânc pătrunde lumina albastră, de aceea vedem marea ca find albastră.

Pentru organismele care trăiesc în apele de coastă sau în larg, lumina are importanță vitală. La fel și pentru plantele care trăiesc în aceste ape și care au nevoie de lumină pentru procesul de fotosinteză. Dat fiind că lumina e tot mai puțină la adâncime, se rărește și vegetația marină care nu mai poate face fotosinteză, ceea ce are efecte și asupra faunei marine.

Temperatura mării și fluctuațiile acesteia sunt mult mai echilibrate decât cea a uscatului. Odată cu creșterea adâncimii scade și temperatura, ajungându-se la o temperatură de 2-4 °C care rămâne constantă după 2000 de m.

Răspândirea viețuitoarelor marine este și ea influențată de condițiile de temperatură. Speciile care sunt mai sensibile la variațiile de temperatură trăiesc în zonele tropicale, polare sau abisale. Speciile din zonele temperate și din apele de coastă sunt mai rezistente la aceste variații de temperatură.

Cu cât ne scufundăm la o adâncime mai mare, cu atât suportăm o presiune mai mare a apei. La o temperatură constantă, volumul gazului este invers proporțional cu presiunea. Deci dacă scufundăm o minge în mare, cu cât adâncimea este mai mare, cu atât crește presiunea care acționează asupra ei și cu atât îi scade volumul.

Organismele marine caută zonele cu presiune optimă pentru ele. Diferențele de presiune au determinat dezvoltarea abilităților speciale de adaptare la multe organisme marine, în special la mamiferele marine care respiră prin plămâni, precum foca, delfinul și balena.

Salinitatea medie a mărilor și oceanelor este de 3,5%. Asta înseamnă că un litru de apă conține 35 g de săruri minerale, în principal clorură de sodiu.

Dintre oceane, Oceanul Pacific este cel mai omogen din punct de vedere al salinității. În afară de climă, salinitatea mărilor mai este influențată și de schimbarea anotimpurilor, de aportul de apă dulce sau de poziția geografică. Mările mai calde, cu aport mic de apă dulce, cu precipitații reduse, au o salinitate mai ridicată. Acesta este motivul pentru care Marea Mediterană are o salinitate mare.

Salinitatea apei mării are o importanță vitală pentru organismele marine. Dacă salinitatea s-ar modifica brusc, atunci s-ar ajunge la dispariția masivă a populațiilor de organisme marine.

Suplimente asociate

Continente şi oceane

Întinderea de uscat a Pământului este împărțită în continente, acestea fiind separate de oceane.

Diagrama p-V-T a gazelor ideale

Relația dintre presiunea, volumul și temperatura gazelor ideale este descrisă de legile gazelor.

Mări și golfuri

Animația prezintă principalele mări și golfuri.

Apă (H₂O)

Apa este un compus stabil al hidrogenului și al oxigenului, indispensabil vieții. În natură se găsește în stare lichidă, solidă și gazoasă.

Circuitul apei în natură (nivel începător)

Pe Pământ, apa este într-un proces de circulație continuă. Circuitul apei constă din următoarele procese: evaporare, condesare, topire și îngheț.

Circuitul apei în natură (nivel mediu)

Pe Pământ, apa este într-un circuit continuu. Circuitul apei constă din următoarele procese: evaporare, condesare, topire și îngheț.

Cum funcționează aspiratorul?

Aspiratorul creează un vid slab, colectând praful cu ajutorul aerului cu presiune mai mare care pătrunde aici.

Curenții oceanici

Circulația termohalină este un sistem global de curenți oceanici, care au o mare influență asupra climatului planetei noastre.

Desalinizarea apei de mare

Prin procesul de desalinizare se obține apă potabilă din apă de mare.

Harta fundului mărilor

Marginile plăcilor tectonice pot fi observate pe fundul mărilor.

Izvoare hidrotermale oceanice

Izvoarele hidrotermale oceanice sunt fisuri în planșeul oceanic din care erupe apă geotermală.

Maree

Mareea este o mișcare oscilatorie a apelor mărilor și oceanelor, al căror nivel crește și descrește alternativ, ca urmare a atracției Lunii.

Meduza

Meduzele sunt organisme marine liber înotătoare, aparținând încrengăturii Cnidaria. Ele sunt grupul cel mai vechi de animale din subregnul Eumetazoa.

Peștele pescar

Acest pește cu aspect bizar își prinde prada cu ajutorul momelii bioluminescente. Animația prezintă modul de funcționare al acesteia.

Reflexia și refracția luminii

O rază de lumină este reflectată sau refractată la suprafața de separare dintre două medii cu indici de refracție diferiți.

Submarinul Ictíneo II

Submarinul proiectat de spaniolul Narcís Monturiol a reprezentat o inovație în istoria navigației subacvatice.

Port

Porturile trebuie să asigure infrastructura și serviciile necesare transportului industrial și marin.

Rețele de transport

Animația prezintă principalele rute și noduri de rețele de transport aeriene, navale și terestre.

Added to your cart.